Citeste. Sau nu.
Uitam. In fiecare zi uitam cate ceva. Azi am uitat sa duc gunoiul. Ieri am uitat sa-mi fac patul. In fiecare zi uitam ceva. Azi am uitat sa ii spun cat il iubesc. Ieri am uitat sa le spun cat il iubesc. Ti se pare ca maine iti vei aminti sa plimbi catelul? poate o vei face…dar niciodata nu-ti vei aminti la timp sa-ti exprimi sentimentele.Si, daca gunoiul il poti duce si maine, sa spui ceva ce trebuie la momentul potrivit nu e chiar asa usor. Fiindca nu vei gasi momentul ala potrivit. de fapt , vei stii ca era potrivit doar dupa ce va trece. Trist? Da si Nu.
E o tragi-comedie cu actorii principali anonimi. E o comedie romantica in care dragostea e intre timp si regrete. E ca si cum timpul ar fii o pereche de pantofi cu tocuri de 10 cm: e trendy , toti (toate de fapt) se ingrijoreaza pentru efectele ei dar toti (again, toate) depind de ea. Si daca va intrebati (sau numai eu am probleme existentiale? ), ei sunt negri. Se asorteaza oricui. Oriunde. La piata sau la bal. Imprumutati sau cumparati din economii. Pantofii universali pentru care ai ucide(timp ,bani, sentimente).
Ce legatura are timpul cu uitatul? Poate niciuna. Poate “a uita” e o functie constanta egala cu zero. Sau poate e o functie de timp. O functie a carei valoare depinde de doi pantofi negri , pe care ii vede toata lumea. Mereu dupa ce au pasit. Niciodata mergand.
Si stiu ca pare deprimant. Nimeni nu accepta ca nu e de fapt constient de ceea ce nu face desi ar putea. Timpul nu e ceva care sa existe cu adevarat. La fel ca pantofii de care va vorbeam , e INVENTAT de noi. Pentru ca avem nevoie de o scuza pentru ca uitam. Pentru ca era prea simpla o ecuatie fara un “X” necunoscut. Pentru ca nu se uzeaza niciodata si e vesnic acolo pentru oricine sa-l incalte.
Doar sentimentele pot face diferenta dintre o clipa si eternitate.Nicidecum ratiunea.
