altceva decat nimic

Cand am incetat sa cautam  ceva in viata? cand am inlocuit sentimentele cu smile-uri ? Cand am renuntat la plimbarile in parc si am ales sa ne uitam la haine in mall? Nu stiu,nu stim.
N-a fost un moment anume pe care sa-l arat cu degetul si sa zic :”uite ma, cutare lucru, de la timpu’ cutare, e de vina, nu noi”.Da, ma cam oftic pentru asta.mai ales ca era o scuza perfecta pentru lipsa de substanta.
Nici macar asta nu e bine.In loc de manuscrise, cu litere caligrafice,’arheologii’ o sa gaseasca posturi pe blog.
De ce titlul?[de ce nu?]
M-am plictisit de ‘jumatatea’ mea. Nici nu am aflat cine e , si deja m-am plictisit. Fiecare site[inclusiv vreo cateva porno, pe care chiar le inteleg] iti prezinta o serie de oportunitati,printre care,obligatoriu, cea de a socializa si a-ti gasi, probabil o persoana cu care esti compatibil/a, “jumatatea ta”.Nu,multumesc.
Nu zic ca “sufletul tau pereche” nu e acolo undeva, in lume.Nu zic nici ca el/ea nu sta pe net/mess/alte alea , dar cam care sunt sansele ca din “asl”[se mai zice asa???] sa-ti dai seama ca soarta a vrut ca voi sa va cunoasteti pe chat?Simti fluturasi in stomac cand te intreaba “cmz”? Eu nu.
Eh, da.Stiu, te gandesti la ceva gen “da, ma ,da’ pe mess poti sa-i dai ignore daca te enerveaza”.Corect.Dar omul nu e facut sa ignore,pentru ca asta nu e un sentiment.Asta te face uman:sentimentele.Nu un mass pe mess. nu un mail dat forward. nu un .jpg uploadat pe haifaiv.

ps : this is what this part of the alphabet would look like if there weren’t q and r.