altceva decat nimic

Azi nu vreau sa vorbesc despre mine. Sau nu asa cum v-am obisnuit.O sa povestesc despre mine, prin prisma celor care au fost acolo pentru mine, aproape 16 ani.
Am cunoscut zeci,poate sute de oameni. dintre care am pastrat poate, prea putini. Postul asta se vrea a fi pentru cei care mi-au fost alaturi mereu, mai putin sau deloc, dar care mi-au lasat ceva in drumul lor.

In primul rand,Elena. Pisi. sau cum i-am mai zis eu vreodata. O cunosc de…12 ani?[oh Doamne, intotdeauna mi se pare ca-s 'batrana' cand zic asta]. si, in tot acest timp, nu am avut cuvinte suficiente sa-i multumesc ca e prietena mea. Nu prea cred in prietenie, dar daca ar fi sa numesc un prieten, cu siguranta Pisi ar fi aceea. Multumesc pentru anii in care  nu am vorbit, in care mi-am dorit sa te cunosc. Multumesc pentru anii in care nu prea ne suportam, in care mi-am dorit sa te inteleg. Multumesc pentru drumurile la liceu. Pentru filmele la care ne-am uitat impreuna. Pentru datile cand am ras sau am plans,pe rand sau impreuna. Pentru ca stii mai multe despre mine decat oricine altcineva. Pentru ca te gandesti aproape mereu la acelasi lucru ca mine. Pentru ca intarzii in prostie, si nu ma mai simt atat de nepunctuala. Pentru ca n-ai niciodata credit la telefon. Pentru ca, pot sa spun in putine cuvinte ce vreau, si tu sa intelegi. Pentru ca ai o sora adorabila, pe care o iubesc. Pentru ca esti ‘aiurita si se ia’. Pentru ca pot sa-ti cer sfaturi fara sa-mi fie teama ca o sa ma judeci. Pentru ca esti draguta cu aproape toata lumea. Pentru ca stii si sa faci misto,cand e nevoie. Pentru ca, esti blonda, in aceeasi masura in care sunt eu bruneta. Pentru ca,daca am o problema, esti persoana la care apelez pentru sfaturi. Pentru ca mi-ai dat o placa de polistiren,pe care n-am agatat-o nici acum. Pentru ca ma ierti ca nu am facut DVD-urile alea inca [ps.pana terminam a 10a ti le aduc]. Pentru ca ma accepti asa cum sunt [adica nu ai de ales, dar te descurci bine cu situatia]. Pentru ca-mi zici ‘pisi’. Pentru ca stii cand e ziua mea. Pentru ca nu esti superficiala si/sau fitzoasa.Pentru ca esti ,cateodata, brutal de sincera.Pentru zilele in care eram ‘tristutse’ amandoua.Pentru cantecele pe care le ascultam.Pentru inghesuiala din tramvai.Pentru sacoul de la scoala.Pentru tot ce-ai zis genial sau mai putin genial ,vreodata.Pentru ‘filologie’.Pentru orele de geogra in care te astept.Pentru ca verile stam impreuna. pentru ca impartim pliante si radem de altii [ in special de Vilhem].Pentru ca ma inspiri. Nu pentru ca esti frumoasa, inteligenta, geniala,brilianta [desi stii ca esti], ci pentru ca ESTI. te iubesc 

“Prietenia e ca atunci cand faci pipi: toti pot vedea, dar numai tu simti senzatia placuta calduta”

To be continued.

Sunt in orice fel vreau sa fiu.Pot fi femeia simpatica,

femeia rautacioasa,femeia timida, femeia tupeista,

femeia exuberanta sau femeia trista, femeia sociabila

sau,din contra, cea retrasa. O singura femeie nu pot fii:

cea sexy. De fiecare data cand ma privesc in oglinda,

vad altceva. Pot sa am parul atent coafat sau prins

neglijent intr-o coada. Pot sa ma machiez cu

minutiozitate sau sa-mi dau doar cu gloss. pot sa fiu

satena,roscata,bruneta si iar satena.Dar nu pot fi ceea

ce as numi sexy,trendy,super,’awsome’,draguta,placuta,

nici pe departe frumoasa.Am un inceput de gropita in

obrazul drept cand zambesc[dar pare un zambet cam

fortat,asa ca-l cam evit]. am suvite rebele,oricat de

mult/a  fixativ/gel/spuma/ceara as folosi. am ochelarii

indoiti si o lene imposibila sa-i indrept. am cearcane in

cele mai multe dimineti.am alunite,cam prea multe, care

se vad si de sub straturile de fond de ten. Cand ma

machiez, am intotdeauna ochiul drept mai neatent

machiat.linia de dermatograf mai groasa sau mai

inclinata.in casa stau mereu imbracata in pijamale.sunt

oribil de neasortate:bluza seamana a camasa roz

lalaie,iar pantalonii sunt prea lungi,prea largi si verde

deschis.in zilele bune,mai port un trening negru,destul

de foarte nefeminin.

Si da,stiu ca am mai zis,dar risc sa ma repet,ca sa ma fac

inteleasa.Vreau pe cineva la fel de nesecsi ca mine, care

sa nu tolereze pijamalele cu ursuleti in care stau,ci sa

ma iubeasca pentru ele.care sa-mi prinda parul jumulit

in maini si sa creada ca e cel mai minunat pe care l-a

atins vreodata.

Imi aduc aminte de un citat dintr-un personaj relativ

episodic din viata mea[nu dau nume] :” fata, eu daca

dorm cu el,nu-mi dau jos sutienu’ “[ 'fata' nu eram eu; a

se observa 'dorm cu' ,total diferit de 'ma culc cu', sau de

orice sens conotativ al acestuia]. Ceea ce ma face,daca

tot am inceput, sa continui cu pretentiile in ceea ce

priveste ‘barbatii’. Vreau sa poata sa ma priveasca in

ochi,chiar daca port o rochie decoltata,sa stea cu

spatele la mine chiar daca port fuste scurte [a se

observa ca situatiile sunt pur teoretice, din moment ce e

evident ca nu am nici rochii,nici decolteu,nici fuste

scurte].

Imi pare rau sa va dezamagesc.Lumea asteapta si vrea

tend-setteri, VIP-uri sau cel putin ,persoane care arata

bine. Nu inteligenta.nu aptitudini[sau cel putin,nu ce ar

numi persoanele cu neuroni nesinguratici aptitudini].

esti buna sau nu. si nu te judeca nimeni dupa cat de

multa literatura sau mate stii. asa ca nu mai vreau nimic.

doar sa ma lase sa-mi dau cu parerea.

A, evident ,daca dorm cu el, nu-mi dau sutienul jos.

Astept macar sa aiba binevointa sa mi-l dea el. daca tot

e intuneric.

M-am gandit cum ar fi sa mor maine.nu, nu sunt fatalista. nici emo.nici nimic. Doar m-am gandit. Ce mi-ar lipsi sau cui as lipsi. ce n-ar mai fii daca n-as fii eu.
Ce as regreta. la ce faze, din derularea vietii mele,as da “back” si “play again”.

Cica avem timp.Timp sa iubim, sa imbratisam,sa uitam,sa radem, sa avem grija, sa fim suparati, sa mancam, sa petrecem,sa injuram, sa iertam. Dar,chiar avem timp?
Putem sa ne batem joc de secundele pe care le traim, aruncandu-le undeva si amanand ce am vrea sau nu sa facem?Mie mi se pare ca nu, nu avem timp.Cred ca viata ne-a dat deja semnale ca nu vrea sa se opreasca pentru nevoile noastre.Mor oameni pe langa noi, si tot ce putem gandi e ca avem timp si maine sa facem x, sa zicem y, sa auzim w.

Deci, daca ar fii sa retraiesc ceva din viata mea,ar fi momentul cand aveam timp. Cand nu stiam ca exista timp. Cand nu trebuia sa-mi cer scuze nimanui in ultimele secunde ale vietii. Cand ma bucuram de orice ora ca de o viata. Cand la fiecare 5 minute aveam prieteni noi, pe care simteam ca-i stiu de o eternitate.
Mi-e frica de varsta pe care nu o am.Mi-e frica de timpul care a trecut si de cel care nu va mai trece. Ma tem ca nu o sa stiu cand sa spun “la revedere”.ca n-o sa simt, si o sa las in urma mea regrete.datorii.fata de mine insami.
Nu am fost destul copii.Oare mai avem timp?